Complexul cultural Sfântul Nicolae – Matrice Spirituală a Bacăului
  • Română
  • Italiano
  • Français
  • English
  • Deutsch

BISERICA SF. NICOLAE

Biserica Sf Nicolae 1

Istoricul bisericii

Biserica „Sf. Nicolae“ este o ctitorie colectivă, construită în urma unei colecte publice între anii 1839 şi 1848. De la vremea terminării ei, biserica a suferit mai multe intervenţii, printre care se numără şi cele din urma cutremurelor din 1934 şi 1977 şi celei de după un incendiu devastator din anul 1976.

Anul 1972 a reprezentat momentul celei mai radicale reparaţii şi reînoiri, exprimate prin tencuieli şi profile exterioare realizate în praf de marmură.

Impunătoarele coloane, brăzdate longitudinal cu caneluri şi finalizate cu capitele în figuri de serafimi, au deasupra cele două registre de firide despărţite armonios prin profile şi rozete ornamentale de diferite dimensiuni.

Primul registru este prevăzut cu pictură realizată în tehnica fresco, utilizând culori pastelate, dominate de “Iisus ieşind biruitor din potir“ în partea de est şi icoana hramului bisericii, Sf. Nicolae, pe faţada de vest a bisericii .

Arhitectura

Prin construirea unei noi biserici în municipiul Bacău al secolului XIX, s-a avut în vedere o construcţie care să domine, să fie distinsă, trainică, să întruchipeze un ansamblu arhitectural care să devină un armonios element component al peisajului.

Volumul central de formă prismatică este marcat către extremitatea sa vestică de două turnuri clopotniţă, dispuse simetric. Aceste două volume verticale, de perfect echilibru static şi estetic, imprimă monumentului un caracter sobru şi impunător, care se manifestă prin dominarea maiestuoasă a spaţiului larg din jur.

În exterior, se constată în structura arhitecturală ritmarea faţadelor cu impozante coloane de factură compozită, care odihnesc pe un soclu masiv ce încinge biserica pe toate laturile. Faţada de vest a fost marcată cu patru coloane, faţadele laterale fiind decorate şi ele cu câte trei perechi de asemenea coloane, care marchează în exterior tocmai arcele transversale despărţitoare interioare ale monumentului.

Cele două registre de firide aflate în partea superioară a faţadelor au fost introduse cu prilejul renovărilor din anul 1972, întocmai ca şi cele două brâuri mediane, în torsadă. O intervenţie asemănătoare o reprezintă şi decorarea ajurată a rozasei amplasată pe faţada de vest, în axul intrării, precum şi a celor dispuse în registrele interioare ale turnurilor clopotniţă.

Cât priveşte compartimentarea, spaţiul interior este tratat în spiritul formelor arhitecturale tradiţionale, prin dispunerea în anfiladă, în cadrul unui plan având forma de navă unică, a pronaosului, naosului şi altarului, precedate de un vestibul de intrarea amplasat pe vest. Acest vestibul aminteşte de largile exonarthexuri ale arhitecturii bizantine.

Interiorul propriu-zis al bisericii prezintă o tendinţă de monumentalizare a volumelor şi de tratare unitară a lor prin amplificarea dimensiunilor şi prin utilizarea în general a aceloraşi elemente decorative şi de structură spaţială, în special în naos şi în pronaos.

Astfel, aceste două compartimente, de formă aproape pătrată şi de dimensiuni sensibil egale, luminate prin câte două ferestre, sunt mărginite fiecare la interior de patru arce masive de zidărie care susţin câte o boltă.

Încăperea altarului, acoperită cu o semicalotă, este încadrată la nord de proscomidiar şi la sud de diaconicon, ultimul servind în prezent ca spaţiu de legătură cu paraclisul alăturat.

Pictura interioară

Executată integral în tehnica uleiului, pictura murală a bisericii selectează temele iconografiei tradiţionale, de origine bizantină, realizând o sinteză unitară, fluentă şi bogată în semnificaţii.

Grav afectată de incendiul din 10 iunie 1976, mai ales în zona altarului şi a naosului, biserica a fost repictată, cu unele excepţii, culoare peste culoare, deci respectându-se maniera picturii originale, în anii 1976-1978.

Apropiindu-se în mod inspirat proporţiilor arhitecturii bisericii „Sf. Nicolae“, pictura murală este compusă aerat, în scene ce se desfăşoară pe suprafeţe mari, alternate cu benzi decorative. Delimitate prin chenare de diverse forme, scenele ori personajele reprezentate se individualizează.

Icoanele

Catapeteasma actuală, care a succedat celei distruse în timpul incendiului din 1976, a adus vechiului model sculptura colonetelor, a uşilor împărăteşti şi diaconeşti, a frontului spart, al cărui decor predominant îl constituie vrejul de struguri cu frunze de viţă de vie, în împletire simbolică cu spicul de grâu.

Pictura icoanelor de pe acest somptuos iconostas a fost realizată de pictorul Gheorghe Matei. Registrul uşilor împărăteşti şi primul şir de icoane, cele praznicare, respectă tradiţionala compoziţie a tâmplei. De aici, structura iconostasului se îmbogăţeşte în funcţie de arhitectura sa. Deasupra icoanelor praznicare sunt înfăţişate, în medalion, şase scene din patimile Mântuitorului.

METEO municipiul Bacău
Nu s-au gasit date pentru Bacău (Romania)
Ruinele Casei Domnesti 1 fosta svoala de fete actualul vivariu 1